Noi hranim lumea – ”We Feed the World” – documentar despre controlul abuziv al alimentelor pe planeta si in Romania

Un filmul documentar realizat de regizorul austriac Erwei Wagenhofe, lansat in 2007, care a fost inspirat de cartea „Imperiul rusinii” a lui Jean Ziegler om politic, sociolog, scriitor si raportor special al Natiunilor Unite pentru dreptul la alimentatie, a declarat ca „rezervele actuale de hrana sunt suficiente pentru a hrani populatia globului, dar ca motivul foametei trebuie cautat in repartizarea aberanta a bogatiilor”.
 
Un exemplu elocvent in acest sens:
In Africa se importa „rosii artificiale”cultivate in Europa ceea ce duce la ruinarea producatorilor locali, deoarece costul de productie al rosiilor cultivate in Africa este mai mare comparativ cu al celor importate.  Taranii din aceasta parte a lumii nu benefeciaza de o agricultura mecanizata, de aceea costul productiilor este mai ridicat, dar plantele cultivate de ei sunt naturale inca,  fara modificari in structura genetica.
Recenzia acestui film facuta de Wagenhofer autorul filmului este:
“Am vrut sa arat relatiile dintre productia globala a alimentelor si modul nostru de viata. M-au interesat aspectele de lunga durata. Protagonistii filmului, pescari din Franta, lucratori imigranti din Spania, tarani din Austria, Brazilia si Romania si doi manageri (Elvetia si Romania) critica deschis anomaliile sistemului de productie alimentara globala. A fost foarte greu sa gasesc persoane de acord sa spuna ceea ce gandesc in fata camerei de luat vederi. Desi am intalnit la fiecare colt tarani care, dupa doua minute, incepeau sa critice structurile europene, preturile impuse si presiunea distribuitorilor. Dar nu doreau neaparat sa-i si filmez“, a declarat regizorul pentru Hotnews, cu ocazia premierei care a avut loc la Frankfurt. El a adaugat ca nu a avut nici o intentie moralizatoare. «De aceea n-am numit filmul „Ei hranesc lumea“ (concernele multinationale, n.a.), ci „Noi hranim lumea“. Pentru ca noi avem posibilitatea sa alegem ce fel de alimente vrem sa mancam, naturale sau industriale», a spus Wagenhofer.” Maria David – 2006 (Gardianul)
„În prezent, agricultura de pe întreaga planetã ar putea hrãni fãrã probleme circa 12 miliarde de oameni. Altfel spus, fiecare copil care moare astãzi de foame este, de fapt, o crimã.” spune Jean Ziegler, Raportor Special al Natiunilor Unite.
„România are încã produse gustoase, naturale, cum noi de mult nu mai cultivãm. Românii ar putea sã-si vândã scump produsele gustoase, în toatã Europa. Totusi, si ei se grãbesc sã cultive tot produsele agricole pe care le avem si noi aici, în Vest, în surplus. Unde vor sã le vândã? Cui?” Erwin Wagenhofe (2006 – inainte de intrarea Romaniei in UE).
Azi, 0are de cate ori ne punem si noi aceste intrebari retorice cand cautam cu asiduitate produsele agricole autohtone?  Sunt deja pe cale de disparitie rosiile, sau merele romanesti?
Regizorul Erwin Wagenhofer a fost de mai multe ori in Romania. Acum cativa ani, a realizat un documentar in Delta Dunarii.
Un fost sef al Pioneer Romania, face declaratii socante:
„Romania are produse gustoase, cum noi de mult nu mai cunoastem. Dar concernele se duc acolo si distrug agricultura, la fel ca in Occident …“, spune Karl O., fost director al Pioneer Romania – firma care cultiva in tara noastra organisme modificate genetic -, unul dintre protagonistii filmului.
Acesta a avut mari dificultati cu Pioneer dupa ce a facut declaratiile pentru documentar.
Filmul regizorului austriac surprinde momente socante:  la Viena, in toiul noptii, camioanele varsa in cazanele unei centrale de termoficare mii de paini, chifle si cornuri „ramase“ din supermarketuri. Doua milioane de kilograme de produse de panificatie (pe an) sunt aruncate la foc.
Exact cantitatea de paine consumata de locuitorii din Graz, al doilea oras din Austria. „Ceea ce facem de peste zece ani este pervers“, spune soferul unui camion de paine-gunoi. „Dar o tona de grau e mai ieftina decat splitul care-l arunc iarna pe strazi.“
…Pe un camp de grau, undeva in centrul Austriei, Franz Epp (47 ani) lucreaza pamantul. Tatal sau avea 12 ha de grau, producea legume si tinea o gospodarie de sase persoane. Franz spune ca, acum, abia reuseste sa-si scoata painea de toate zilele.
Taranul numeste noua strategie agricola a UE „creste sau crapa“. Descrie efectele industrializarii in agricultura ultimilor 20 de ani. De pilda, faptul ca nu mai poate cultiva legume. Motivul? Cei doi distribuitori monopolisti din Austria le cumpara la preturi de dumping,  din Spania, pentru ca UE nu subventioneaza aproape deloc agricultorii mici, locali.
O alta secventa: un ocean de plastic stralucitor se intinde pe 270.000 hectare – suprafata Belgiei si Olandei. In serele de zarzavaturi si legume din Almeria, in sudul Spaniei, tineri africani fara masti stropesc cu pesticide pe rosiile palide, cu coaja groasa si fara gust, dar rezistente la transport, vor strabate 3000 km prin toata Europa. Pana ajung, ca mingi de ping-pong in cartoane, la consumatori.
Cativa lucratori locuiesc in corturi primitive, fara apa curenta. Sunt fii de agricultori din Sudan. „La piata centrala din Dakkar“, spune unul, „produsele agricole importate din Europa si subventionate de UE sunt cu o treime mai ieftine fata de cele locale“, spune el. Munceste aici ca sa-si intretina familia.
Jean Zingler considera ca scopul transnationalelor si al AGRA – Revolutia Verde ( vezi articolul ) este sa se infiltreze in fiecare regiune geopolitica si sa o „cucereasca” prin dominarea sistemelor agricole.   In fata se afiseaza actiunile filantropice asa zis „salvatoare de la foame ale populatiilor” dar de fapt se urmareste  infiltrarea materialelor modificate genetic, urmata de o industrializare chimizata, care sa genereze apoi o altfel de hegemonie mondiala.
Revolutia Verde – pana si numele este ales sa seduca, are acum tinta Africa, dupa ce a ingenunchiat o parte din Asia si India in special.
Se urmareste ca productia de seminte autohtone si traditionale sa fie limitata si apoi retrasa agricultorilor locali, astfel ca ei sa devina dependenti de semintele modificate ale concernelor producatoare de OMG-uri si pesticide.
Elocvent in acest sens sunt micii producatori francezi de seminte, care sunt victimile agentilor Departamentului Antifrauda.  Potrivit directivelor Comunitatii Europene pentru conservarea biodiversitatii in situ, numai anumite seminte care sunt inscrise in cataloagele oficiale sunt admise a fi cultivate, iar semintele mult mai vechi, traditionale, neinscrise in aceste cataloage sunt interzise,  iar producatorii si fermierii care le mai produc si le folosesc sunt amendati si ingraditi sa le mai produca si perpetueze.
Practic aceste cataloage oficiale au inscrise in ele anumite plante si seminte, astfel incat sa protejeze, doar interesele grupurilor multinationale care produc aceste seminte in ultimii 40 de ani, iar interesele agricultorilor si micilor producatori traditionali sunt calcate in picioare, deoarece plantele si semintele produse si cultivate de ei sunt nemodificate genetic, se preteaza la agricultura ecologica, iar materialul lor germinativ se poate transmite de la un an la altul nefiind modificat genetic. In acest caz cine protejeaza de fapt biodiversitatea?
As vrea sa mai dau un exemplu de data aceasta din domeniul apiculturii.  Avem pe site un articol despre ”alchimia albinelor” iar titlul mi se pare sugestiv pentru ceea ce urmeaza:
Un citat care este atribuit lui Einstein spune ca : ”daca albinele ar disparea omenirea nu ar mai avea decat patru ani de trait.”
Logica acestui truism este aceea ca albinele (desi nu sunt singurele vietati care fac polenizarea plantelor) sunt cele mai mai prolifice in acest sens, deoarece ele asigura cea mai mare parte a polenizarii plantelor. Disparitia lor ar avea consecinte devastatoare pentru agricultura si in lant apoi pentru restul vietuitoarelor (in randul acestora fiind inclusa si umanitatea).
Un fenomen inexplicabil, se intimpla mai nou in diferite regiuni ale globului, cu coloniile de albine, adica apicultorii isi gasesc stupii goliti de albine de pe o zi pe alta.
In SUA acest fenomen a ajuns sa afecteze 25% din populatiea de albine in anii 2007 – 2008, iar in anumite zone a mers pana la disparitia a 90%  a albinelor din stupine. Desi cercetarile sunt asiduue in  acest domeniu, epidemiologi nu au gasit inca o explicatie clara a acestui fenomen,  care poate trece neobservat pentru cei neafectati direct de fenomen, dar ar trebui sa fie un semnal serios de alarma pentru noi toti, deoarece albinele sunt un barometru important pentru sanatatea planetei.