Fumatul pasiv

 
In virtutea principiului tolerantei reciproce intre oamenii unei societati civilizate, am putea accepta ca nefumatorii si fumatorii sa traiasca impreuna in buna intelegere. O atitudine de toleranta mutuala si-ar avea locul daca fumatul pasiv nu ar afecta sanatatea celor care sunt nevoiti sa-l suporte. Din ce in ce mai multe studii indica faptul ca fumatul pasiv dauneaza grav sanatatii, inhalarea fumului de catre nefumatori avand consecinte serioase. Mai mult, aceste consecinte sunt cu atat mai grave cu cat petrecem mai mult timp in preajma fumatorilor. Stiind aceste lucruri, nu mai este pur si simplu posibil sa ne limitam la acest concept al tolerantei, mai ales in mediul profesional unde foarte rare sunt cazurile cand ne putem alege noi mediul de lucru.
Fumatul pasiv ne priveste pe noi toti, pentru ca fumatul partenerului, al unuia dintre parinti expune membrii familiei (copiii sunt cei mai afectati) la o intreaga serie de urmari extrem de periculoase.
Desigur, fumatul poate fi considerat „o placere periculoasa” in functie de hotararea fiecaruia, iar societatea trebuie sa tolereze diferentele existente intre membrii ei.
Fumatul este, deja de mult timp, cunoscut drept principala cauza evitabila care dauneaza grav sanatatii. Sanatatea nefumatorilor, constransi sa inhaleze fumul tutunului („fumatul pasiv”) este, de asemenea, amenintata de aceleasi pericole. Aceasta este concluzia la care au ajuns nenumarate studii stiintifice efectuate in ultimii ani.
Fumatul pasiv si sanatatea
Date recente inregistrate in Elvetia scot in evidenta efectele pe care le are fumatul pasiv asupra sanatatii din punct de vedere statistic:
– fumatorii pasivi sufera mai frecvent de tulburari respiratorii, cum ar fi respiratie suieratoare, tuse cronica si simptome ale bronsitei cronice
– riscul de a se imbolnavi de astm bronsic sau de bronsita cronica este net mai ridicat
– cu cat nefumatorii sunt mai expusi fumului de tutun, cu atat probabilitatea aparitiei unor boli respiratorii si diminuarii capacitatilor fizice creste.
Nimeni sau aproape nimeni nu mai contesta astazi ca fumatul este nefast pentru sanatate. Daca numarul fumatorilor este atat de mare, acest lucru este o urmare a faptului ca ei sunt dependenti – fizic si psihic – de tigara.
Fumatul este cunoscut de mult timp ca principal factor al numeroaselor boli, in mod deosebit al cancerului si ca responsabil pentru numeroase decese. Aproape 90% din persoanele care sufera de cancer pulmonar au fumat de-a lungul multor ani.
Fumatul provoaca boli cronice ale aparatului respirator: 85% din oamenii care sufera de bronsita cronica sau de emfizem pulmonar (distensia alveolelor pulmonare cu distrugerea peretilor acestora) au fost fumatori. In plus, fumatul este unul din cei mai importanti factori de risc in bolile sistemului cardio-vascular: 70% dintre fumatori sufera de astfel de afectiuni sau mor de infarct.
De cativa ani, numarul precizarilor si demonstratiilor stiintifice creste pentru a demonstra ca persoanele nefumatoare sunt supuse acelorasi riscuri ca si persoanele fumatoare. Atunci cand persoanele nefumatoare sunt expuse, impotriva vointei lor fumului, unuia sau mai multor fumatori din anturaj, putem vorbi de „tabagism pasiv” sau de „fumat pasiv”. Fumul de tutun este o forma comuna de poluare a aerului din spatiile inchise. Milioane de adulti dar si de copii sufera zilnic din cauza fumului, acasa, la locul de munca sau in locuri publice.
Cancerul si fumatul pasiv
Fumul contine substante care favorizeaza aparitia tumorilor maligne. Aceste substante nu sunt prezente numai la fumatori, ci au fost detectate si in organismul fumatorilor pasivi. In plus, cu cat expunerea la fum este mai prelungita, cu atat concentratia substantelor creste in anumite organe, in sange, in urina.
Studiul efectelor pe care le are fumatul pasiv asupra aparitiei cancerului este dificil. De fapt, substantele toxice produse prin arderea tutunului trebuie sa actioneze o perioada lunga de timp inainte ca o eventuala tumora canceroasa sa fie detectata. Cercetarile stiintifice au demonstrat ca acest risc exista.
Afectiunile respiratorii si fumatul pasiv
Pe langa rolul pe care il are fumul in aparitia tumorilor, cercetatorii au vrut sa afle cu aceeasi sarguinta daca fumatorii pasivi prezinta mai frecvent boli ale cailor respiratorii sau simptome de dificultati respiratorii. S-au studiat efectele fumatului pasiv in primul rand la copii. S-a dovedit existenta unor diverse consecinte negative, mai ales o susceptibilitate mai mare ca acestia sa sufere de infectii ale tractului respirator, de inflamatii ale canalelor auditive si de astm, precum si de o incetinire a dezvoltarii capacitatii pulmonare.
Copiii expusi in mod constant la fumul de tigara sunt spitalizati mai des decat ceilalti copii si lipsesc frecvent de la scoala din cauza dificultatilor respiratorii.
In timp ce numeroase studii stiintifice au demonstrat efectele nocive ale fumatului pasiv asupra sistemului respirator la copii, literatura medicala – exceptand studiile asupra bronsitei cronice, emfizemului pulmonar si a cancerului pulmonar – nu furnizeaza decat putine informatii tratand efectele fumatului pasiv la adulti. In plus, aceste studii se bazeaza adesea pe esantioane restranse de subiecti si rezultatele lor nu sunt intotdeauna corespunzatoare.
Studiul stiintific al efectelor fumatului pasiv nu este simplu, totusi, diverse studii au aratat ca fumatul pasiv creste riscul aparitiei cancerului pulmonar. Cunostintele actuale nu lasa loc de nici o indoiala: exista o relatie stransa intre fumatul pasiv si numeroase boli respiratorii.
Efecte la sugari si copii mici
Exista numeroase studii care trateaza efectele fumatului pasiv la nou-nascuti si la copii pana la varsta de 5 ani. S-a constatat ca nou-nascutii fumatoarelor au adesea o greutate mai mica la nastere, adica in jur de 2500 de grame, iar greutatea va fi cu atat mai mica fata de cea normala cu cat femeia insarcinata fumeaza mai mult. De altfel, rata mortalitatii copiilor in ultimele zile ale sarcinii sau in primele zile dupa nastere este mai ridicata in cazul mamelor fumatoare decat in cazul mamelor nefumatoare.
S-a ajuns, de asemenea, la concluzia ca sugarii de greutate inferioara celei medii sunt predispusi sa se imbolnaveasca in primul lor an de viata. Dupa nastere, exista la nou-nascuti riscul de „moarte subita” ale carei cauze inca nu sunt in mod clar edificate. Se presupune ca ar fi vorba despre pauzele lungi intre respiratii care duc la asemenea sfarsituri tragice. Din motive necunoscute, probabilitatea mortii subite a sugarului este strans legata de consumul de tutun al mamei. Pe scurt, copiii care au parinti fumatori sufera mai frecvent de bronsite acute decat cei ai caror parinti sunt nefumatori. In plus, riscurile aparitiei bolilor sunt cu atat mai mari cu cat parintii si in mod deosebit mama, sunt fumatori.
Efecte la copii si adolescenti
La copii si adolescentii de la varsta de 5 ani la 16 ani, care respira in mod constant fum, se pot observa diverse forme de iritare a cailor respiratorii: tuse, expectoratii, insuficienta respiratorie, wheezing (suieraturi). Acesti tineri sufera, de asemenea, in mod frecvent de repetate inflamatii ale canalului auditiv si amigdalite.
In plus, a fost posibila evidentierea unei capacitati pulmonare ceva mai slaba, dar totusi semnificativa din punct de vedere statistic. Atat Organizatia Mondiala a Sanatatii cat si autoritatile sanitare din Statele Unite si Marea Britanie au constatat ca numarul cazurilor de astm si gravitatea acestora la copii depinde de consumul mai mic sau mare de tutun din cadrul anturajului lor. Fumatul pasiv la copii si la adolescenti intensifica riscul acestora de a fi predispusi la astm.
Efecte la adulti
Efectele fumatului pasiv la adulti sunt mai dificil de stabilit decat la copii, mai ales pentru ca, la locul de munca, de exemplu, sunt mai expusi la influente nocive asupra cailor respiratorii. Nu ramane decat, pe baza studiilor stiintifice, sa stabilim o legatura intre fumatul pasiv si diverse afectiuni respiratorii, cum ar fi bronsita.
Primele studii privind aparitia cancerului pulmonar la adultii expusi in mod constant la fum au fost publicate la inceputul anilor 80. In 1986, autoritatile sanitare din Statele Unite si Marea Britanie, precum si OMS au declarat ca fumatul pasiv creste in mod semnificativ probabilitatea aparitiei cancerului pulmonar.
Fumatul pasiv creeaza o serie de dificultati sau afectiuni respiratorii:
– respiratie suieratoare
– insuficienta respiratorie chiar si pe parcursul unui efort putin pronuntat
– bronsita acuta cu tuse sau cu expectoratii
– bronsita cronica cu tuse sau cu expectoratii purulente care dureaza de cel putin doi ani.
Persoanele nefumatoare care pot trai intr-o atmosfera fara fum, respira mai liber si au mai putine probleme de ordin respirator decat persoanele nefumatoare inchise in spatii pline de fum. Doar un procent de 4% din persoanele nefumatoare care au posibilitatea sa respire in aer curat au respiratie suieratoare, o parte sufera de tuse cronica si 5% prezinta simptome de bronsita cronica (tuse sau expectoratie).
Persoanele nefumatoare care sunt nevoite sa respire adesea un aer imbibat de fum prezinta urmatoarele simptome dupa o expunere indelungata: respiratie suieratoare 7%; tuse cronica: 11%; bronsita cronica: 7%.
Dificultatile respiratorii (tuse, bronsita acuta, bronsita cronica, astm, insuficienta respiratorie in timpul eforturilor) sunt cu atat mai frecvente la nefumatori cu cat acestia sunt constransi sa respire in incaperi pline de fum.
Astmul si fumatul pasiv zilnic
Cercetarile arata, pentru persoanele nefumatoare, cresterea probabilitatii imbolnavirii de astm bronsic, diagnosticat din punct de vedere medical in functie de durata expunerii la fumul de tigara. Aceasta probabilitate este de doua ori mai mare daca durata expunerii zilnice la fum depaseste trei ore.

Bronsita cronica si fumatul pasiv

Pentru fumatorii pasivi, riscul de a se imbolnavi de tuse cronica creste de-a lungul anilor. Riscul prezinta o importanta de doua ori si jumatate mai mare cand fumatul pasiv este practicat de mai mult de douazeci de ani. In plus, riscul este cu atat mai ridicat cu cat sunt mai multi fumatori care polueaza mediul ambiant, tusea cronica reprezentand primul simptom al bronsitei cronice sau al emfizemului pulmonar (distrugerea alveolelor pulmonare cu formare de bule de aer in plamani).
Ca regula generala simptomele apar dupa mai multi ani de expunere pasiva la fumul de tigarete, dar dupa aparitia primelor simptome, boala are o evolutie grava.
Daca se afla fumatori in apropierea unui nefumator, atunci probabilitatea pentru acesta din urma creste – cu cat durata de expunere la fumul de tigara este mai lunga – sa fie victima unei bronsite cronice. Bronsita cronica este prin definitie o boala al carui diagnostic presupune ca bolnavul sa prezinte tuse cu expectoratie permanenta 3 luni pe an timp doi ani consecutiv. Probabilitatea aparitiei bronsitei cronice este cu atat mai ridicata cu cat persoana nefumatoare este obligata sa stea in preajma fumatorilor la locul de munca.
Pe scurt: cu cat persoanele nefumatoare sunt mai mult timp expuse la fumul de tigara, cu atat creste riscul ca ele sa sufere afectiuni ale cailor respiratorii si o diminuare a capacitatilor fizice.
sursa: www.armonianaturii.ro