Cat de periculoase sunt alimentele create in laborator?

Doctorul  Andre Voisin, din Franţa, director de studii la Şcoala naţionala veterinară din Maison-Alfort, din apropierea Parisului, a publicat în 1959 o carte care a făcut senzaţie, „Sol, iarbă şi cancer” .
Ideea ce se desprinde din această carte este următoarea:  „omul depune în permanenţă eforturi imense pentru a obţine producţii tot mai mari, pentru a face faţă nevoilor alimentare ale unei populaţii aflate pradă celei mai copleşitoare explozii demografice, numai că, în această autentică goană după mai mult, uită că este el însuşi este un produs al acestui pământ. Cenuşa se va preface la loc în cenuşă şi pulberea se va întoarce în pulbere.”  Nu e vorba aici, precizează Voisin, ” de o dogmă religioasă sau filozofică, ci de un adevăr ştiinţific de o asemenea simplitate şi profunzime încât s-ar cuveni să fie gravat cu litere de aur pe frontispiciile tuturor facultăţilor de medicină de pe pământ.”
Unele din cele mai periculoase alimente sunt grăsimile hidrogene care sunt de natură să favorizeze apariţia afecţiunilor cardiace. Această categorie cuprinde cam toată gama de grăsimi şi de uleiuri folosite pentru reducerea timpului de coacere a produselor de cofetărie, patiserie şi brutărie, astfel încât le vom găsi fără nici o greutate în prăjituri, plăcinte, biscuiţi, pişcoturi şi în orice pâine cumpărată din comerţ. Cele mai apreciate sorturi de îngheţată sunt şi ele preparate tot pe baza unor uleiuri hidrogene, foarte costisitoare. Este adevărat că lungul şi complicatul proces al hidrogenării previne râncezirea
grăsimilor, în special a uleiurilor vegetale, numai că în acest proces se distrug tocmai acizii graşi esenţiali.
Margarina (vezi aricolul ) – adevarat dezastru alimentar născocire a unui francez, care s-a gândit la obţinerea unui surogat pentru unt, care era scump şi deci inaccesibil multor oameni.
Numai că margarina este lipsită de orice urmă de vitamina A si de vitamina D, care se găsesc din belşug în lapte şi trec automat, într-o concentraţie ridicată, în unt.
 
Orezul nedecorticat este singura sursă întradevăr bogată de vitamine din clasa B, orezul alb tratat nu este, practic, altceva decât amidon în  stare pură, care vine şi el să se adauge, ucigaş, la regimul şi aşa suprasaturat de hidraţi de carbon al occidentalului modern.
Proteinele constituie efectiv elementul primordial în alimentaţia omului, astfel încât sursa cea mai curentă a acestora este, pe aproape tot globul, carnea.  O privire asupra felului în care se produce această marfă în zilele noastre, este foarte utila.
Animalele îndopate în îngrăşătorii, unde hrana lor sunt cerealele hibride, au un conţinut de proteine foarte scăzut, deoarece sunt obţinute şi ele, la rândul lor, de pe terenuri otrăvite cu insecticide, ierbicide şi cu îngrăşăminte chimice. Toate acestea se regăsesc în grăsimea animalului şi mai ales în carnea împănată cu fire de grăsime.
Bucăţile grase de carne, atât de gustoase sunt prima cauză a infarctului miocardic. Ca să obţină îngrăşarea rapidă a animalului, crescătorul l-a mai supus şi unui regim intens de furajare cu concentrate tratate chimic, în special cu dietilstilbestrol, substanţă cu incidenţă cancerigenă în special la femei, dar şi la bărbaţi.
Dar cea mai ucigătoare parte a nefericitului animal astfel îngrăşat o constituie măruntaiele, care trădează adeseori metodele inconştiente prin care s-au obţinut creşterile rapide în greutate. Nu sunt deloc rare cazurile când controlul sanitar-veterinar interzice comercializarea acestora, îndeosebi a ficaţilor, găsiţi ca purtători de tumori şi abcese şi îmbibaţi cu toxine mortale, în ciuda faptului că provin de la animale considerate de cea mai bună calitate.
La fel stau lucrurile şi cu puii proveniţi din marile crescătorii: carnea lor are un conţinut inimaginabil de arsenic iarficatul, organul purificator pentru întregul organism, geme de stilbestrol.
Ouăle din comerţ care provin din productiile industriale si care de regulă raman nefecundate, nu au nici gustul celorlalte şi nici calitatea lor nutritivă, deci exista o subtilă diferenţiere de ordin biologic intre cele două categorii.
Puii din productiile industriale, cresc închişi în crescătorii uriaşe, stau atât de înghesuiţi unul întraltul în cuştile lor metalice încât practic nu au posibilitatea să facă nici o mişcare şi sunt separaţi pe sexe de la vârstă fragedă. Găinile provenite din puii aceştia nu au fost fecundate niciodata astfel incat si acesta este un motiv pentru care calitatea oualor scade!
Bibliografie : Viata secreta a plantelor de  Peter Tompkins si Christopher Bird