Vietuitoarele din sol reprezinta bogatie, fertilitate – iar chimicale moartea si debilitatea organismelor crescute pe-un pamant sterp!

Plantele joacă un rol esenţial, deoarece aproape toate elementele nutritive necesare se afla in sol, iar acestea ajung in corpul animalelor si in cel uman, prin intermediul plantelor.
Astfel ca drumul substanţelor nutritive in corpul omenesc este tributar plantelor şi, prin aceasta, solului pe care cresc ele. Microorganismele descompun substanţele chimice din sol făcându-le accesibile plantelor, care pot astfel opera sinteza hidraţilor de carbon pe care îi iau în primul rând din pământ, iar apoi din aer şi din apa de ploaie, iar acest fenomen de transformare a hidraţilor de carbon în aminoacizi şi proteine, se poate desfasura doar intr-un sol fertil. Nici omul şi nici animalele nu pot realiza sinteza proteinelor necesare organismelor lor pornind de la elementele de bază. Cel mult animalele reuşesc parţial asta folosindu-se de aminoacizi, însă numai cu condiţia ca sortimentele şi cantităţile necesare să fie mai întâi colectate sau produse de plante cu ajutorul microorganismelor.
Vegetalele producătoare de proteine au şi ele, la rândul lor, nevoie de o serie întreagă de elemente pe care le extrag din pământ: azotul, sulful şi fosforul sunt necesare fabricării unei anumite părţi a moleculei de proteină; calciul va avea aici un rol hotărâtor; alte elemente cum sunt manganul, borul, zincul, molibdenul şi multe altele care ar prelungi la nesfârşit această înşiruire, participă şi ele la realizarea proteinei, deşi se găsesc în organismul plantei în cantităţi infinitezimale.
Dacă solul nu este fertil, el va fi lipsit de microorganisme şi atunci orice proces vital încetează. Pentru a-l ajuta să găzduiască microorganismele atât de importante, trebuie să-i adăugăm materii organice aflate într-un stadiu avansat de descompunere. în păduri de acest lucru se ocupă natura: resturile vegetale, adică frunzele uscate şi iarba, şi cele animale, dejecţii şi cadavre ale diferitelor vieţuitoare, se întorc toate în sol şi îl fertilizează descompunându-se, cu alte cuvinte dau solului înapoi ceea ce a luat planta spre a se hrăni.
Un sol fertil clocoteşte de viaţă care se hrăneşte din moarte: viaţa o reprezintă bacteriile, ciupercile şi râmele, moartea se prezintă sub forma materiei organice care intră în decompunere îndată ce procesele vitale au încetat. Ar trebui să fie limpede pentru oricine că factorul decisiv în procesul lung şi complicat al alimentaţiei este solul, pământul de la care ne vin toate şi fără de care nu ar putea exista nici o formă de viaţă. Un pământ sănătos, bine îngrăşat, purtător al unui număr îndestulător de bacterii, ciuperci şi râme, iar nu unul otrăvit cu insecticide şi cu fertilizante chimice. Un pământ bun va da plante viguroase şi sănătoase, în stare să se lupte ele însele cu orice
parazit şi să-i învingă fără ajutorul otrăvurilor care vor acţiona şi asupra lor. Plantele sănătoase înseamnă animale sănătoase şi oameni sănătoşi.
Un sol sărăcit va produce recolte proaste, slabe în vitamine, minerale, enzime şi proteine, iar oamenii care se hrănesc cu aşa ceva vor fi debili şi foarte receptivi la boli.
Un lucru e mai presus de orice îndoială: plantele care cresc pe un pământ bine îngrăşat, cu un echilibru biologic stabil, sunt prin firea lor imune la insectele dunătoare şi la boli, aşa cum un organism uman bine hrănit va fi în stare să producă fără greutate anticorpii care să distrugă mai toţi agenţii patogeni.
Bibliografie : Viata secreta a plantelor de Peter Tompkins & Christopher Bird