Potentialul genetic al longevitatii vietii este de 120 -140 de ani – partea I

 
Dr. Yollok este un medic american, initial specializat in medicina veterinara, apoi in medicina umana. In anul 1991, Dr. Yollok a fost propus pentru acordarea premiului Nobel. El a avut ocazia sa impartaseasca, in numeroase randuri, din experienta sa medicala, multor ascultatori ai posturilor de radio si TV americane.
De asemenea, experienta sa a fost sintetizata in diferite lucrari de specialitate si carti publicate in Statele Unite. Iată ce ne transmite, intr.-un mod foarte popular si usor de inteles, dr. Yollok, cu privire la necesitatea aportului de vitamina si minerale in organismul nostru, si modul cum acestea ne pot conferi starea de sanatate si ne pot prelungi substantial viata.
“Eu am crescut la o ferma, la sud de Saint–Louis. In anii 50 am inceput cu creşterea vitelor pentru carne. Daca sunteţi in domeniu in ceea ce priveşte creşterea si inmultirea bovinelor, atunci, probabil stiti ca singura cale de a castiga bani la tara este de a cultiva singuri hrana.
Noi tocam porumbul, boabele si faina la moara si adăugam in acest conţinut vitamine si minerale. Aşa preparam noi hrana bovinelor. Deja după 6 luni aceste vite puteau fi expuse la piaţa si vândute. Noi efectuam o selecţie păstrând cele mai mari cornute.
Si ce-i interesant, făcând acest lucru pentru vite, noi insine, va imaginaţi, nu foloseam nici un fel de minerale si vitamine, insa eram tineri si doream sa trăim pana la vârsta de 100 de ani fara nici un fel de boli si neajunsuri. Acest lucru m-a frământat foarte mult si l-am întrebat pe taica-meu :”Tata, spune-mi de ce nu faci si pentru noi acelaşi lucru pe care-l faci pentru vite ?”.
Atunci tata m-a făcut sa gândesc corect, spunându-mi:
”Mai bine taci; tu trebuie sa pretuiesti faptul ca zilnic mănânci produse proaspete de la ferma, sper ca intelegi acest lucru?”
Eu desigur n-am mai întrebat nimic pentru ca nu voiam sa mă lipsesc de prânz sau de masa de seara. Mai târziu am intrat la Şcoala Agricola si primind un nivel stiintific, o diploma, m-am specializat in domeniul zootehniei, culturilor de câmp si a solului. Ulterior am plecat pentru 2 ani in Africa. După 2 ani am primit o telegrama si o invitaţie de a lucra la Gradina Zoologica din Saint–Louis. Institutul Naţional al Sanatatii a oferit Grădinii Zoologice o suma in valoare de 78000 $ si ei aveau nevoie de un veterinar care sa facă autopsii animalelor ce mureau de moarte naturala. Eu am fost de acord, dar desigur eram nevoit sa fac autopsii la animalele care mureau nu numai in aceasta gradina zoologica ci si in grădinile zoologice din Brukuds, Chicago , New-York etc. Sub răspunderea mea era nu numai autopsia animalelor decedate pe cale naturala, ci si sa găsesc si sa urmăresc speciile (exemplarele) suprasensibile la poluarea mediului înconjurător, deoarece la începutul anilor 60 nimeni nu ştia nimic sigur despre problemele ecologice si despre catastrofe.
Urmărind cauzele deceselor oamenilor si ale animalelor eu am efectuat 17.500 autopsii si am ajuns la următoarea concluzie :
”Fiecare om sau animal decedat pe cale naturala a murit din cauza hranei sărace, adică din cauza deficientei substanţelor nutritive”.
Rezultatele analizelor chimice si biochimice cu exactitate documentara (informativa) arătau ca moartea pe cale naturala este cauzata de alimentaţia incorecta, si acest lucru ne-a uimit atât de mult incat m-am întors la istorioara cu vitele.
Am fost nevoit sa mă întorc la invatatura si sa devin medic, iar acest lucru mi-a permis sa folosesc toate cunostintele despre nutriţie acumulate si din sfera veterinara. Si acum, nu-i de mirare, totul a început sa funcţioneze. Am petrecut 15 ani la Torekmint, Statul Oregon si mă ocupam cu practica medicala clasica.
Astăzi vreau sa va împartasesc si dvs. cunostintele capatate, deductiile si rezultatele la care am ajuns in aceşti 10-12 ani si, daca luaţi din aceasta lecţie măcar 10% din ceea ce o sa citiţi, o sa va puteţi păzi de multe neplăceri, suferinţe, o sa economisiţi o grămada de bani si o sa va prelungiţi cu mulţi ani viata.