VivaNatura.ro

De-a lungul istoriei agriculturii de pe integul mapamond, agricultura a fost întotdeauna un sector al economiei diversificat.  Multitudinea fermelor  mici, de sine stătătoare, produceau in mod curent cele mai multe culturi, de-a lungul timpului fermele mici au crescut s–au mai mai specializat, mulţi dintre acesti fermieri au salvat diferite tipuri de seminţe, astfel au reusit sa tina sub control productia de seminte agricole traditionale, în mâinile mai multor oameni  si a fiecarui popor in parte.

Dar astăzi totul sa schimbat, firme mari din industria chimica şi firmele de agribusiness au dobândit notorietate, sau au fuzionat cu companii producatoare de seminţe şi cu alte companii agricole, acestea au câştigat cu succes un punct de sprijin, acela la Organismelor Modificate Genetic (OMG), adica asa zisele culturi cu trăsături transgenice.

Aceşti factori primari şi alţii au facilitat un crescendo către dominaţia globală a agriculturii de către corporaţii multinationale şi astfel, au ajuns la furnizarea dirijata (de multe ori din umbra), a alimentelor in intreaga lume.

Aceasta situatie sumbra în care ne aflăm astăzi nu a venit peste noapte, dar s-a intensificat foarte rapid după introducerea de culturi modificate genetic la mijlocul anilor 1990.

Din acel moment, corporatiile multinationale precum Monsanto, DuPont, şi Syngenta au confiscat controlul asupra industriei de seminţe la nivel mondial, ceea ce a limitat foarte mult diversitatea si libertatea in agricultura.

Posibilitatea de a breveta atât  seminţele cat si gama acestor au adus un imens prejudiciu, insultator, privind capacitatea de a obţine seminţe naturale traditionale, iar micile ferme si afacerile de familie au devenit din ce în ce mai dificile, mulţi fermieri au simt că nu au nici o alegere, ca sa-si salveze afacerea si implicit samanta originala care au cultivat-o de-a lungul anilor, din tata in fiu.

Profesorul Philip H. Howard de la Department of Community, Agriculture, Recreation and Resource Studies at Michigan State Universit, a publicat un studiu în 2009, intitulat  Visualizing Consolidation in the Global Seed Industry: 1996 – 2008„ Vizualizarea consolidată în industria mondiala de seminţe: 1996 – 2008, in care analizează tendinţa din agricultură spre dominarea corporativa.

Raportul, care a fost prezentat intr-un numar special al revistei „Renewable Agriculture” Agricultura din surse regenerabila,  arata atât o analiză extinsă de date cat si transformarea dramatica a agriculturii în ultimele decenii, precum şi o analiză informativ-vizuală a acestei situaţii, cu adevărat şocanta in modul de preluare ostila a puterii in industria mondiala a semintelor agricole.

CE sau CINE este „Big Six” ?

„Big Six”,  sunt companiile farmaceutice şi chimice ce au dobândit si au creat asociaţii în participaţiune cu sute de companii mici producatoare de seminţe în ultimii 15 ani.

Prof. Howard a realizat o schema, printr-o ilustraţie informativa,  care afişează realitatea modului cum este controlata cu adevărat industria producatoare de seminţe.

Sute de societăţi de seminţe independente au fost preluate si controlate total, sau partial de catre Monsanto, DuPont, Syngenta, Bayer, Dow, BASF, asigurandu-si dominarea mondiala.

Puteti vizualiza graficele aici .

Cercurile albastre din diagrama reprezintă companiile producatoare de seminţe, în timp ce cercurile roşii – care se întâmplă să fie toate companii chimice sau farmaceutice – detin controlul la marea majoritate a acestora. Săgeţile gri indica dreptul de proprietate completă a unei societăţi, în timp ce liniile punctate gri, dreptul de proprietate parţiala.

Una dintre cele mai evidente impresii este aceea ca aceasta diagrama arata controlul  excesiv şi pe scară largă a Monsanto asupra industriei de seminţe.  Conform analizei Prof. Howard, Monsanto, achiziţionse peste 50 de companii de seminţe doar în timpul perioadei sale de studiu, care se întinde între anii 1996 şi 2008.

Monsanto nu a avut nici o implicare în industria de seminţe înainte de mijlocul anilor 1980, dar din acel moment a devenit rapid o adevarata „devoratoare” de mici societăţi producatoare de seminţe, dezvoltandu-se foarte mult  şi extinzandu-si controlul asupra aprovizionării cu alimente prin intermediul OMG-urilor.

Astăzi, Monsanto este cea mai mare companie producatoare de seminţe, iar acest adevarat monstru transnaţional continuă să achiziţioneze sau să creeze „parteneriate” cu diverse firme de seminţe independente care încă mai existea pe piata.

În spatele Monsanto, sunt celelalte cinci din „Big Six”, dupa cum ilustrează Prof. Howard – DuPont, Syngenta, Bayer, Dow, şi BASF – colectiv ce deţine sau controlează o mare parte din restul companiilor rămase nedeţinute sau controlate de către Monsanto.

Factorii cei mai importanti care a contribuit la aceasta configurare mondiala sumbra, sunt  OMG-urile, mutantii de trăsături transgenice, care sunt brevetati, iar  jucătorii acestei industrii de seminţe, si-au împărţit între ei piata.

Lucrul cel mai rău in aceasta situatie de poziţie dominantă a pieţei de seminţe sunt relaţiile confortabile intre ei. Analiza Prof. Howard arată că fiecare companie din „Big Six” are cel puţin o relaţie reciprocă unul cu altul,  şi au în comun, împreună controlul corporativ al industriei de seminţe.

Aceasta înseamnă că oligarhia care controlează industria de seminţe se conturează in a detine un monopol total cu Monsanto la cârma. Şi, după cum tehnologiile transgenice continuă să se dezvolte, forteaza agricultorii să meargă pe aceste culturi, sau sa iasa din afaceri, lucru deosebit de periculos deoarece s-ar putea ca in curand sa nu mai existe nici o alta opţiune în afară de tipul de agricultura „oferit Monsanto”.

Concurenţa reală, în industria seminţele agricole a fost sistematic distrusa de-a lungul anilor din numeroase motive cum ar fi: consolidarea industriei de produse chimice, mulţi fermieri au fost pur şi simplu dispusi să accepte cele mai recente tehnologii de obtinere a seminţelor, chiar şi atunci când aceasta a însemnat să renunţe la seminţele traditionale,  fiind astfel forţaţi să se bazeze pe utilizarea intensivă a substanţelor chimice şi alte intervenţii sintetice, acestea venind la pachet cu semintele „creeate” de marii producatori.

In aricolul „Cat de periculosi sunt cei care vor sa impuna OMG?” de pe site- ul VivaNatura  vedeti modul cum opereaza acestia si induc in eroare o lume intreaga.

Prof. Howard explică faptul că un concept nou, cunoscut sub numele de „banda agricola de alergat „ -agricultural treadmill- a fost un factor major care a contribuit la dispariţia industriei de seminţe agricole traditionale, deoarece cererea de alimente  din ce în ce mai mare, duce la o creştere a producţiei care face ca preţurile culturilor să scadă.

Apar noi tehnologii agricole, fermierii le adoptă imediat,  fara sa le testeze, doar pentru a-si menţine acelaşi nivel de venituri. În cazul în care nu le adopta, sau nu reuşesc să ţină pasul cu ceilalţi agricultori de pe banda de alergat, ei vor cădea în cele din urmă, sau o sa fie fortati sa iasa din afacerile agricole cu totul.

Agricultorii nu pot salva seminţele modificate genetic,  o data deoarece proprietarii productiei de seminte detin brevete, iar apoi  le creaza in asa mod incit sa nu se poata reproduce aceste seminte, astfel fermierii nu pot menţine în mod eficient un flux continuu, deoarece anual ei trebuie sa cumpere seminţele, pesticidele şi erbicidele corespunzătoare, care, in schimb fac foarte profitabile corporatiile detinatoare de brevete si licente adica cele ce detin monopolul…

Deci, care ar fi soluţia? Prof. Howard sugerează îmbunătăţirea punerii în aplicare a politicilor antitrust, ceea ce va împiedica acapararea treptată a lanţului alimentar de către câteva companii mari, prin schimbarea continuă a proprietăţii întreprinderiilor producătoare de seminţe.

O alta idee este de a crea politici care lupta impotriva fenomenului „banda de alergare agricola”, şi care promovează în schimb independenta, de sine stătătoare a sistemelor agricole, adica controlul alimentelor sa il detina cat mai multe companii si firme mici, raspandite pe tot mapamondul.

Cea mai eficientea idee este să se pună capăt practicii de acordare de brevete pentru OMG, asupra organismelor vii. Acesta ar fi cel mai eficient obstacol pentru societăţile specializate în biotehnologie,  a multinaţionalelor, care se concentreza asupra dominarii prin agricultura,  de a nu mai avea posibilitatea de acumulari masive de capital prin vanzarea seminţelor ce au fost brevetate.

Sursa: www.naturalnews.com